Filme 2014-2015 vs. Cărţi (1) : "This is Where I Leave You"/"O săptămână nebună" (2014) vs."Aici ne despărţim"- Jonathan Tropper)

This Is Where I Leave You este o comedie-dramă americană în regia lui Shawn Levy. Este ecranizarea romanului cu acelaşi titlu al lui Jonathan Tropper, care de altfel a scris şi scenariul filmului lansat în septembrie 2014. 

http://www.cinemagia.ro/filme/this-is-where-i-leave-you-488256/
http://www.imdb.com/title/tt1371150/

JONATHAN TROPPER este scriitor şi profesor de limba engleză la Manhattanville College.

S-a născut în 1970 în oraşul New Rochelle, New York, a studiat limba engleză şi a obţinut o diplomă de master în creative writting la New York University.

Romanele lui se bucură de un mare succes internaţional, fiind traduse în peste douăzeci de limbi, iar trei dintre ele au fost adaptate pentru televiziune.

Temele cărţilor lui Tropper par să izvorască din experienţele personale ale autorului, iar oraşul natal este principala sursă de inspiraţie pentru personajele sale. 

În momentul de faţă, scriitorul american lucrează la seria de televiziune Banshee, care va fi filmată în Charlotte, Carolina de Nord. 

Romanul său This is Where I Leave You a fost publicat în 2009 în SUA şi imediat după aceea în alte 21 de ţări, peste tot fiind în topul celor mai bine vândute cărţi.

"Un roman splendid despre bărbaţi - despre senzualitatea, patimile şi farmecul lor."
            (The Washington Post)

"Fiecare pagină uimeşte prin subtilitate şi căldură. Tropper îl surprinde pe cititor prin profunzimea cu care tratează relaţiile de familie."
                       (Los Angeles Times)

Cartea a apărut în România la Editura Litera, în 2012, în traducerea Corneliei Marinescu, cu titlul

"Aici ne despărţim".

http://www.litera.ro/index.php/aici-ne-despartim.html

"Cele şapte zile pe care fraţii Foxman sunt nevoiţi să le petreacă împreună generează un studiu irezistibil despre familie, cu bunele şi cu relele ei. Povestea aceasta este aproape genială."
                               (The Daily News)


"O poveste pătrunzătoare despre conflictele din familia modernă...incredibil de interesantă."

                                     (Times)

Guillaume Musso, "Fata de hârtie"

,,Un roman ca un spectacol de magie. O pendulare delicată ca zborul unei păsări între real şi imaginar. Când ne aşteptam mai puţin, scriitorul ne strigă din oglindă, ca să ne amintească un lucru esenţial: viaţa este un roman.”  (Le Parisien) 

,,Cel mai bun roman al lui Guillaume Musso de până acum. O intrigă perfectă şi un final uluitor!” (Le Figaro Littéraire)

,,Dintre toate personajele pe care le-am creat, Billie este preferata mea. Îi simt atât de tare lipsa, după ce am terminat de scris romanul, încât s-ar putea spune că sunt îndrăgostit!”   

(Guillaume Musso)

Sursa : http://www.all.ro/colectia_literatura-universala/fata-de-hartie.html

Librăria suspendată peste ape şi timp

“Acqua Alta” din Veneţia este considerată de mulţi cea mai frumoasă librărie din lume. 

Şi mai mulţi iubitori de cărţi care îi trec pragul constată doar ineditul ei, sentimentul încercat acolo de suspendare în timp, de magie.

Sunt multe cărţi în acel spaţiu mic de pe Calle Santa Maria Formosa Lunga. Peste o sută de mii, spune Luigi Frizzo, cel care a creat-o şi o deţine. 

Pentru că deseori nivelul apei creşte şi inundă întreg locul, multe cărţi sunt depozitate în gondole şi în căzi de baie. 

Cărţile au drumurile lor, asemenea oamenilor

   Într-un sat izolat din Anzii peruvieni, o fată aşteaptă de câteva zile să ajungă noile cărţi pe care bibliotecara le aduce pe jos, cărându-le pe umeri.

Mesajul şi mesagerul călătoresc împreună într-un peisaj primordial, la câţiva paşi de nori. Cărţile păşesc pe drumurile lor asemenea oamenilor.

Bibliotecile rurale din Perù sunt alcătuite doar din câteva zeci de cărţi fiecare şi, din vreme în vreme, acestea sunt schimbate între comunităţile din zonă.

“Cărţi şi nori" - un documentar despre bibliotecile din satele peruviene care poartă un important mesaj : câtă vreme rămânem împreună, putem face ceva. A citi o carte nu înseamnă doar a acumula nişte cunoştinţe, ci mai ales înţelepciune. O carte e ca o sămânţă, este o resursă preţioasă de viaţă. Există oameni care ştiu din cărţi să gătească, să ţeasă , să vindece, să-şi apere drepturile. Am vrut să arăt pe viu această puternică legătură între lectură şi practică. Nu să citeşti doar pentru a citi, ci să citeşti pentru a te cultiva, adică exact aşa cum ai face o lucrare agricolă.” (Pier Paolo Giarolo)

"Cărţi şi nori", un impresionant film documentar realizat, în 2013, de Pier Paolo Giarolo.

"Cărţile, ferestre-n ziduri"

"Cărţile sunt ferestre către castelul tău interior." (Carlos Ruiz Zafon)

"Cărţile rup lanţurile timpului"

 „Ce lucru uimitor este o carte! 

E un obiect plat făcut dintr-un copac, cu părţi flexibile pe care sunt imprimate multe semne caraghioase. 

Dar odată ce arunci o privire în ea, ajungi în mintea altei persoane, poate cineva care a murit de mii de ani. Peste milenii, un autor vorbeşte clar şi tăcut în capul tău, direct către tine. 

Scrisul este probabil cea mai bună invenţie a omului, legând oameni care nu s-au cunoscut niciodată, cetăţeni din epoci distante. Cărţile rup lanţurile timpului.”


– Carl Sagan -

Eric-Emmanuel Schmitt, "Oscar şi Tanti Roz"

 “Oscar şi Tanti Roz” este un roman pe cât de mic în volum (are doar o sută de pagini), pe atât de mare ca semnificaţii şi emoţii profunde. 

Eric-Emmanuel Schmitt l-a scris pornind de la o experienţă personală: copil fiind, tatăl său, care era medic, îl lua cu el prin spitale, acolo unde a văzut copii ca şi el foarte bolnavi, dar învingând boala luând-o în râs, adaptându-se cu veselie la situaţia aceea deloc veselă.

“Tot din vremea aceea am şi amintiri triste: copiii suferă că sunt departe de părinţi, care se simt prizonieri ai bolii şi ai adulţilor. Însă doar mai târziu am înţeles care e trăsătura definitorie a copiilor spitalizaţi: nu se mint nici pe ei, nici pe ceilalţi, înfruntă realitatea, nu le e teamă să pronunţe vorbe care îi îngrozesc pe adulţi, sunt sinceri, curajoşi, lucizi. O lecţie pentru noi.”, mărturiseşte Eric-Emmanuel Schmitt într-un interviu.

Şi continuă:

“De mic am considerat că boala este ceva normal. O sănătate înfloritoare mi se pare un lucru excepţional, efemer, provizoriu. Şi acum consider că prichindelul care credea asta avea perfectă dreptate. Pentru că am ştiut întotdeauna că oamenii sunt fragili şi muritori, simt o enormă compasiune pentru semenii mei şi rareori mă înfurii. Cred că experienţa din copilărie mi-a extirpat orice urmă de agresivitate. Şi, pentru asta, le mulţumesc tatălui meu şi copiilor care mi-au fost prieteni.”

Cartea a fost ecranizată în 2009, regizor fiind însuşi autorul ei.

http://www.imdb.com/title/tt1242522/

Balzac şi torentele lui de cafea

”Cafeaua îţi ajunge în stomac, şi imediat are loc o tresărire generală. Ideile încep să se mişte aidoma batalioanelor pe câmpul de luptă şi începe bătălia. Amintirile vin în galop, în bătaia vântului. Cavaleria uşoară a comparaţiilor soseşte într-un atac magnific, artileria logicii se grăbeşte cu muniţiile, iar spiritul loveşte ca un ţintaş de elită. Hârtia se acoperă treptat de cerneală, bătălia scrisului începe, iar la sfârşit totul se termină cu torente de cafea, praful de puşcă al acestei lupte”. 
(Honoré de Balzac) 

Eric-Emmanuel Schmitt : "Bărbaţii şi femeile nu se întâlnesc niciodată."

                                                            Eric-Emmanuel Schmitt

"Personajele feminine mă interesează infinit mai mult decât cele masculine: femeile se dovedesc mai complexe, viaţa lor presupune mai multe constrângeri decât a bărbaţilor, mai ales când trăiesc într-o societate creată de bărbaţi pentru bărbaţi.

Mă simt mai subtil şi mai inteligent când mă pun în pielea unei femei. Le recomand literatura tuturor celor care vor o schimbare de sex: e rapidă, nedureroasă, mult mai puţin costisitoare decât varianta chirurgicală şi, mai ales, reversibilă."

"Femeile sunt familiarizate cu subtilitatea, echivocul, complicaţiile şi complexităţile. Ele ştiu că sentimentele sunt un labirint, în vreme ce bărbaţii se cred pe autostradă."

"Bărbaţii şi femeile sunt ca soarele şi luna: se urmăresc, se admiră, se ascund, uneori se oglindesc în chipul celuilalt, dar nu se întâlnesc niciodată."

- Eric-Emmanuel Schmitt -

Alchimia carte-cititor

                                                          Alberto Manguel


"Relaţiile noastre cu cărţile sunt asemănătoare acelora pe care le avem cu celelalte fiinţe umane. Resimţim o atracţie pentru celălalt din raţiuni necunoscute. Putem încerca să o explicăm vorbind de voce, de ochi, de un gest, de un moment etc. dar toate acestea nu vor aduce nimic nou.

Există un moment în care o alchimie se petrece între două persoane sau între cititor şi carte şi care nu corespunde la nimic identificabil. Uneori este o copertă, un cuvânt în titlu sau chiar a deschide o pagină şi a-ţi cădea ochii pe o frază care să-ţi placă."

"O foarte veche metaforă compară lumea cu o carte scrisă de Dumnezeu, în care ne petrecem viaţa şi în care de asemenea suntem înscrişi. Această metaforă răspunde unui impuls esenţial al omului. Este aproape imposibil să nu citim lumea. Vrem ca lumea să aibă un sens, aşa că atribuim un sens la tot ce ne înconjoară."

- Alberto Manguel -

*Alberto Manguel, este un scriitor, traducător şi editor născut în Buenos Aires, cunoscut mai ales ca fiind cel care mulţi ani i-a citit lui Jorge Luis Borges, pe care l-a cunoscut când acesta era aproape orb.

Cartea - o îmbrăţişare

"O îmbrăţişare adevărată a corpurilor e frumoasă ca o convorbire între două inteligenţe, în care nici un moment una nu pierde înţelegerea cu cealaltă, sau ca o carte citită cu pasiune, în care fiecare amănunt e priceput şi justificat."

(Camil Petrescu în "Patul lui Procust")

https://www.youtube.com/watch?v=SzRy1zGGLXM

E.Hemingway - "Cafeaua trebuie să fie neagră ca iadul, tare că moartea şi dulce ca dragostea”

”Era o cafenea plăcută, caldă, curată şi prietenoasă, aşa că am intrat, mi-am pus impermeabilul la uscat în cuier, pălăria uzată pe raft şi am comandat o cafea cu lapte. Chelnerul mi-a adus, am scos un carnet din buzunarul hainei şi un creion şi am început să scriu”. 

(Ernest Hemingway)

"Literatura ne ajută să trăim."

"Prin literatură, ne explorăm complexitatea. 

Filozofia simplifică diversitatea realităţii, ştiinţa o explică, dar literatura o îmbrăţişează. 

Literatura nu doar surprinde, ci preţuieşte şi iubeşte contradicţiile intrinseci ale fiinţei umane sau paradoxurile sentimentelor omeneşti.

Literatura ne împinge să explorăm întâmplările prin care trecem şi, prin aceasta, ne ajută să trăim. E o doctorie care îţi deschide ochii, nu un drog care distorsionează realitatea."

- Eric - Emmanuel Schmitt -