“Oscar şi Tanti Roz” este un roman pe cât de mic în volum (are doar o sută
de pagini), pe atât de mare ca semnificaţii şi emoţii profunde.
Eric-Emmanuel Schmitt l-a scris pornind de la o experienţă personală:
copil fiind, tatăl său, care era medic, îl lua cu el prin spitale, acolo unde a
văzut copii ca şi el foarte bolnavi, dar învingând boala luând-o în râs,
adaptându-se cu veselie la situaţia aceea deloc veselă.
“Tot din
vremea aceea am şi amintiri triste: copiii suferă că sunt departe de părinţi, care
se simt prizonieri ai bolii şi ai adulţilor. Însă doar mai târziu am înţeles
care e trăsătura definitorie a copiilor spitalizaţi: nu se mint nici pe ei,
nici pe ceilalţi, înfruntă realitatea, nu le e teamă să pronunţe vorbe care îi
îngrozesc pe adulţi, sunt sinceri, curajoşi, lucizi. O lecţie pentru noi.”,
mărturiseşte Eric-Emmanuel Schmitt într-un interviu.
Şi continuă:
“De mic am
considerat că boala este ceva normal. O sănătate înfloritoare mi se pare un
lucru excepţional, efemer, provizoriu. Şi acum consider că prichindelul care
credea asta avea perfectă dreptate. Pentru că am ştiut întotdeauna că oamenii
sunt fragili şi muritori, simt o enormă compasiune pentru semenii mei şi
rareori mă înfurii. Cred că experienţa din copilărie mi-a extirpat orice urmă
de agresivitate. Şi, pentru asta, le mulţumesc tatălui meu şi copiilor care
mi-au fost prieteni.”
Cartea a fost ecranizată în 2009, regizor fiind însuşi autorul ei.
http://www.imdb.com/title/tt1242522/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu